Visul tău de iubire lasă-l să crească
precum un arbore falnic, cu ramuri de aramă,
ca în el speranța-pasăre ostenită să-și găsească
refugiul și bucuria că a scăpat de griji și teamă.


Să aștepți în adâncimea nopții, cu răbdare,
înveșmântată în raze de lună și ramuri de salcie,înverzite,
ca să vezi cum în zori se deschide ochiul magic de soare
și luminează peste suflete și întinderi nețărmurite.


Să nu te sperii când lumina
iți va descoperi splendoarea zilei călatoare
și durerea fărădelegilor ce își îneacă vina,
sângele, lacrimile și ura în tumultoasa zare.


Ai grijă ca sufletul tău-pahar de cristal
să nu se fărâme în mii de cioburi
când, rostogolindu-se spre tine, al vieții val
îți va aduce epave, neâmpliniri și multe doruri.