când merg uneori spre drumețului
timpul pare că se grăbește
simt doar asfaltul sub tălpi
& dintr-un unghi ciudat
văd blocurile înclinate
gata să se prăbușească

la primul atm
mă opresc și trag aer în piept
sperând că de data asta
se va schimba ceva

gândesc că de fapt
viața atârnă de o simplă bucată
de plastic
pe care o introduc într-o mașinărie meschină
care nu dă greș
iar atunci când pe ecran scrie
sold zero
mă caut de mărunțiș prin buzunare
suficient poate pentru o bere
o singură bere
pe care o comand
cu aerul că voi lăsa
cel mai mare bacșiș din lume