Dinspre zarea-nflacarata, catre idealuri 'nalte,
Vad o ata fermecata, ce se frange-n albe soapte;
Se intinde pravalatec, ca o spuma-nrourata
Si coprinde-n buze tainic, norii suri de promoroaca.

Impletind furia noptii cu matase de justete,
Prevesteste cu-al sau zambet o tornada de noblete.
Si in urma-i stralucinda, cu fiori de prospetime
Se arata mandrul soare, cu a razei fragezime.

Si cu fruntea-i zbuciumata, cu pojaru-ntins in trestii
Isi rasfrange nebunia, dulce patim-a tristetii.
Catre colbul de jaratec, se indreapta surazanda
O lacusta adormita, cu nadejdea tot crescanda.

Iar lumina-mbatatoare, te imbie la visare
Rasadind in suflet mistic, un eter de suspinare.
Cautand durerea vietii, pasul candid si-l indreapta
Catre spaima intrsitarii, catre viata inclestata.

Povestind istorii multe, peste dealuri se apleca
Soarele nemuritorul, printre ape se ineanca.
Lung e cursul vietii sale, multi au incercat sa-l curme
El e de cand vecinicia si domneste peste lume.

ă