Ieri trăiam într-o lume roz,
era așa perfect,
râdeam ,glumeam,
toate treceau pe lângă mine,
nu știam că dincolo de lumea mea
e lumea lor,
lumea celor mari...
dar azi...
m-am trezit de dimineața
și cerul era gri,
era străbătut de fulgere,
și calmul din globul meu a dispărut,
cineva l-a agitat si fulgii așternuți in sufletul lui
au început să se Învârtă amețitor,
atât de puternic încât globul s-a spart...
din el fără putere am ieșit eu...
un alt fel de eu,
un eu nevoit să crească...
și să renunțe la cerul roz,
la jucării,
să înfrunte furtuna...
să înfrunte ura și uite iubirea...
să devina un distrugător de vise,
să uite de speranță...
să renunțe la tot și să înceapă o luptă
o luptă permanentă pentru supraviețuire...
o luptă în timpul căreia v-a uita că a fost
copil...

eul de azi e atât de trist...
a trecut primăvara vieții...
acum muncesc pentru ca la toamnă
să am ce culege...