Când vine primăvara voastră,
Toți mugurii dau înapoi și cad.
Nici iarba nu mai vrea să încolțească
Și toate valurile se retrag în larg.

Uitați mereu, voi, purtători de suflet,
De darul timpului și-al ploii.
Pământul de sub voi e-atat de putred
Și nu vedeți cum se sufocă norii.

Din apă ați făcut noroi
Și din lumină, o flacară timidă.
Potecile duc toate înapoi
Iar timpul se ridică în clepsidră.

Dar nu vedeți, voi, purtători de suflet,
Că sunteți plini de lacrimi și murdari.
Nu auziți că totul e un muget
Și nu simțiți că sunteți solitari.

Când vine primăvara voastră,
Eu am să-nchid, a inimii fereastră.