Alioșa desena cai verzi pe pereții sanatoriului
Cai portocalii cu dungi albastre de departe îngerii cu alte aripi colorate
Nimic care să contrazică logica bunului simț
La prânz Alioșa se așeza pe locul din mijloc masa era de asemenea rotundă
Ca bolovanii peste care nu era voie să sară cu privirea
Când nu mai era lumină Alioșa scotea cuțitul și cresta întunericul
Alioșa desena pereții din dorința de a înflori dedesubtul albului
Alioșa era îndrăgostit până peste cap nu suporta scaunele cu spătar
Asculta house pentru că era capabil să-și repete aceeași dorință de unde peretele era tot mai alb
Alioșa își odihnea mâinile în păr și nu băgă de seamă că se făcuse târziu
În curând caii începură să tropăie pe pereți și erau roșii de-a binelea


Alioșa dădu zidul la o parte ca o amintire ce nu-i mai dădea pace
Era vremea să hotărască dacă să continue tratamentul sau să-și strângă butonii la cămașă
Cât să aibă mâinile mai puțin libere pentru a primi pe Dumnezeu în brațe