Poezie
Poezie
1 min lectură·
Mediu
Când plec
Când plec din casa ta, mă plânge cucul,
Pe ramura cea moartă din arțar,
Ca o clepsidră, răsturnat văzduhul,
Măsoară clipe-n foșnet funerar.
Mă pierd pe stradă, în singurătate,
Cu umbrele în juru-mi ce se țes,
Și pleoapa mi-o sărută când se zbate,
Tăcerile, din casa ta când ies.
O lună-și plimbă mortuar făptura,
Prin cimitirul veșnicilor nori,
Eu port pe gură, răbdător arsura,
Garoafei preschimbată în fiori
Și iar zidesc o lume de cuvinte,
Tăcerile din mine să le-alung,
Chiar dacă gura ta știu că mă minte,
Și-mbrățișările nu-mi mai ajung.
023.797
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vanghele Ion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Vanghele Ion. “Poezie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vanghele-ion/poezie/1774687/poezieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VI
Ma bucur ca imediat dupa dragoste, Dumnezeu a facut pe lumea aceasta prietenia si prietenii.Fara prieteni, ca si fara poeti, lumea ar fi mult mai saraca.Va doresc la randul meu, numai poezii frumoase, care sa fie o mangaiere a sufletului intotdeauna.Cu stima, ion vanghele.
0
merită să reveniți cu mici retușuri
pentru menținerea stilului
\"Mă pierd pe stradă, în singurătate,
Cu umbrele în juru-mi ce se țes,
Și pleoapa mi-o sărută când se zbate,
Tăcerile, din casa ta când ies.\"
cu bucuria revederii
prin cuvânt,
stimă și sinceritate,
teodor dume,