Apa nu se mai dezghiață
singură în gerul alb
dacă soarele nu poate
să-și îndrepte chipul cald
să se uite peste iarnă
cu a lui privire albă
care poate apa rece
s-o preschimbe-n apă caldă

Din culorile naturii
au rămas doar alea albe
și în gerul care arde
mai trăiesc ființe calde
îngropate de ninsoare
și de rece viscol alb
dorm ca pruncii
plini de visele timpului cald