Despre berze și oameni




Soarele s-a stins
Sub aripile răzvrătite ale berzelor
Umbra cruntă
Îmi răcește sufletul
Răstălmăcit de ciocurile
Nemărturisite și mult prea umede
Nu se mai nasc copii, mi-au spus
Pentru că nimeni nu se roagă
Mirosul negru s-a întins până la îngeri
Rătăcindu-ne zborul…
Apoi ciocurile s-au înfipt în pământ
Surde
Nici o rază
Doar cruci descărnate