poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2933 .



Cântec
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [iris ]

2008-02-05  |     | 



Stăteam la graniță aveam genunchii zgâriați
neavând decât o cruce atârnând la gât strălucind în soare cuvintele pe care n-ar fi trebuit să le rostesc sunt atâtea lucruri pe care ți le-am arătat cum țăranul arată lama cuțitului înainte să taie slănina și ceapa
pe câmp
e o apă curgătoare
învolburată
pești argintii mereu grăbiți
Norii separă cerul de pământul cerului
gândurile mele de depărtarea ta
Voi pune mereu un bulgăre uscat sub genunchi
voi atinge într-o zi buzele tale și mă voi transforma într-o corabie goală așteptând un singur pasager
îți voi atinge buzele și sufletul meu va înfoia pânze albe cu miros de turtă dulce
voi zâmbi ca într-un portret interbelic
și tu vei minți că sunt cea mai frumoasă



*


Urcam în turn eram singură pe graniță
doar crișul străjuind uscăciunea
liniștea nestrămutată
am cutezat
am cutezat atât de mult și-am început să mă înalț
Fiecare treaptă scârțâia metalic
mi se părea că șuruburile vor sări turnul se va legăna și mai tare iar eu voi pluti asemeni ofeliei
cu hainele umflate de ape
de alge


*


Tu te odihneai la capul meu vorbeai atât de frumos despre Zaheu
se urcase într-un sicomor
numai sa-L vadă pe Domnul
eu mă urcasem
asemeni unui planor
părăsisem turnul
Vedeam
grânele
Macii
grânele
Macii
(tot mai mici)
Adierea vântului
cărbușii negri de mai
(tot mai mici
tot mai mici)
Pădurile
cazematele


Doi tineri făceau dragoste pe ruinele aburinde


*


O bucată de zahăr ars
cu nucă
Dinții de lapte
și chipul bunicii încadrat în pragul unei case răcoroase
micuțe
Mirosul de pită și croampe prăjite pe ler



*


E dimineață

Mușcatele ascund în verdele lor
nostalgia unui paradis pierdut


Doar iubirea ta se înalță până acolo unde ajunge
doar rugăciunea






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!