Azi am fost din nou
La nucul de argint

Aºa cum sta, în plinã luminã, singur
în mijlocul câmpiei,
acoperitã de zãpadã
srãlucitoare, orbitoare
cu crengile proiectate pe cer,
scriind parcã un fragment
dintr-o istorie secretã,
frescã, scheletul unei biografii oculte
a pãmântului
parcã era sufletul meu
rãmuros, filigranat
spiralat, rãsucindu-se,
amestecându-se în ondulaþiile cosmice,

insesizabil,
spre semnul adâncului
nostalgic îndreptându-se
spre Inaccesibil.