Copilul de ieri

Teodor Dume, să nu te superi, am să-ți spun Teo, cât timp există în noi copilul, prin toate momentele vieții, \"dumnezeu se ceartă cu un înger\"... dar nu-l părăsește niciodată. Și dacă viața asta e darul nostru, să-i mulțumim celui ce ne-a dăruit-o, fiind copii până la trecerea în lumină! Versuri care vorbesc despre ceea ce oamenii mari uită, poate de aceea îmbătrânesc:\"cerul mă umplea de credință
știa că nu vreau
nicio întrebare despre
numele meu
până nu-mi amintesc
cine sunt...
știu doar că uneori
mă ascund în copilul de ieri\"

Vad in spatele linistii o lumina,Dumnezeu se cearta cu un inger\",poate fi un micro-poem exceptional.Mesajul intregii poezii e mai greu de receptionat, poate pentru ca nu e scris pe latime.E bine cat te mai poti ascunde in copilul din tine.
Tot ce-i mai bun
Victor

și de semn. mă bucur de trecerea d-voastră, oricum suntem la o zvârlitură de vers unul față de celălalt (cluj-oradea)
Referitor la micropoemul sesizat, în final, posibil să-l individualizez.Vă mulțumesc pentru remarcă și vă mai aștept în vizită la poemele mele...
cu sinceritate,
teodor dume,

versurile tale îmi ating sufletul. Sunt de o sensibilitatea deosebită.

„cerul mă umplea de credință
știa că nu vreau
nicio întrebare despre
numele meu
până nu-mi amintesc
cine sunt...
știu doar că uneori
mă ascund în copilul de ieri”.

P.S. Cer scuze, ar fi multe de spus despre această poezie dar sunt extrem de obosit. Sper vacanța să îmi aducă odihna, binemeritată.

Cu drag
Doruleț

dacă acele versuri ți-au gâdilat inima, eu mă bucur tare de tot. înseamnă că nu am scris chiar degeaba...Și mă bucură orice semn lăsat de către cititorii mei.
și să știi că mulți dintre noi nu ne amintim cine suntem...
te mai aștept,
Cu prietenie,
teo