Pamela s-a ales cu un nume prost din maternitate. Mama ei
tuciurie urmărea serialul cu vecinele albe într-o
comuniune totală de fervoare emoție și tot felul de alte iluzii.
A murit la timp. Dar femeia cealaltă a numit-o Ellen. Vina
aceluiași clișeu american cu gogoși și polițiști umanizați.

Nicio poezie în viața Pamelei crescute pe muchia rivalității
din film. Copilăria cu mere furate din piața orașului seara după
zece nu are proaspăt în ea decât amintirea viermilor ecologici.
Mai puțin tuciurie decât mama ei moartă la timp pentru a se sfinți
Pamela face autostopul în fiecare zi din afara posturilor mari.

Și cuvintele ei nu sunt cuvinte ci decorticări de os.
Rugăciunile ei nu sunt rugăciuni ci imprecații tatălui necunoscut
în felul în care necunoscut este și eroul. Orice erou.
Viața ei s-a sfârșit din clipa în care carnea copilului s-a îngropat
sub zgura visului american. Patetic. Patetic. Și îngrozitor

de trist.

Pamela a murit într-un accident.
Purta în pântece un plod de sex crăpat.
Urma să poarte numele Mariei. În Secret.

___
Copyright Adela Setti