Stau între patru pereți
într-o celulă luminată din capătul coridorului
înconjurat de istorii
sunt un istoric pentru că însemn să nu uit
lumea asta e o imagine pe care nu pot s-o schimb
cum schimb programele când apare publicitate
din istorie îl citesc pe Eugen Ionesco
realitatea care ne calcă pe nervi
înainte
când îl citeam pe ascuns
taică-meu zicea lasă-l
nu vezi că e nebun
eu îi spuneam de multe ori
nu-i nebun tată
e o stare de fapt
lumea e așa
el e sincer
dacă ești sincer poți fi ridiculizat
ce bă tu te-ai apucat de scris
poezii
chiar că ești nebun
se uită toți după punctul lor de sprijin
și lumea ta li se pare suspendată
ca la Ionesco absurdul existenței
mobilierul se mută greu
scaunele
e deranj uneori
dar
trăim în toată această reprezentare
cu toate eforturile de a o face altfel
asta înseamnă că nu trăiesc realitatea
sau că prin mine se scrie viața așa cum e
fără cosmetizare