tot ce spui despre trecut e închis, e altfel
lupta cu obiectele sau dorinţa de a face zob tot
de a înfige unghiile în birou în timp ce-ţi
închipui că ţi-o trag, că umblu în tine
cu mâinile şi aştept să pic, să nu mai pot mişca
în somnul acesta fumuriu, o rigolă încleiată
pe libertatea întâmplătoare sau doar un puls
ar fi întâmplările perfide cu noi, mai ales

că mamei îi plăceau sfârşiturile de an, era
plutitoare. cred că şi-acum i-ar juca la fel
ochii, un aur negru exact în mijloc, o poveste
în care mi-e frică să te ţin de mână deşi
în imaginaţie e o fantă prin care poţi
vărsa sau mişcările n-ar mai fi aceleaşi

te-ai închide brusc într-o cameră, toate
crăciunurile împinse sub pom, sub lumânări
şi răsuflarea egală mi-ar da de-nţeles că
mai e mult, mai putem umbla printre
oamenii vii fără să pară nimic ciudat