Cum poate gândul să mă ducă
Speculativ în Da sau Nu ,
Când și materia, dă de furcă,
În binele din rău acum .

Cum poate oare, doar iubirea ,
Desăvârșirea unui dor .
Prin suferință să adune
Un altceva de muritor .

Închin la tâmpla ta ,iubire ,
Un Da , pe care-l rup din rău .
E de ajuns a ta privire
Și mă-ncălzesc într-un ecou .

Adun în simplă alinare ,
Și te păzesc de mine-n vis.
Da-ul iubirii este-o stare
Formând în jur un paradis.