îmi voi vărsa maţele în chiuveta plină
nu ţi-ai făcut temele, mihuţ, adică totdeauna
mi-ai spus pe nume chiar când nu eram acolo
şi nici la avortul acela nu fusesem
doar am visat un embrion mic, un pui de egretă

lucrurile nasoale le-am ascuns sub parchet cu un sentiment
uleios, un moment apoi stăpânirea aia de sine
te vede cineva, mihuţ, mereu e cineva care are
o gaură-n perete
şi când eşti privit nu mai există nimic în tine
vomiţi tot
interiorul tău e un braţ de rufe murdare

lecţia despre scârbă e tot ce-mi amintesc uneori
respiraţia noroioasă trage în plămâni un şuierat, o
vidanjă din cap până-n tălpi

hainele tale din prima zi, spitalul nouă şi motelul
farsele, apartamentul din brâncoveanu
au încăput într-un portbagaj de maşină
sau într-o minciună gândită îndelung
dar toate se topesc în timp, devin armonii selectate
de o cruzime ce ne defineşte, am putea şi azi face
lucruri care să ne purifice, dar preferăm să ne spunem
pe nume, doar urme mici, sinistre