Când nu te-o mai iubi,
Dă-i cărbuni aprinşi,
Stinşi în apă ne-ncepută.
Descântă-l de deochi
Între ochi.
Afumă-l cu păr de urs,
Smuls,
De la ursoaică de doi ani.
Lipeşte-i pe frunte,
Doi bani;
De argint aurit
Şi sfinţit.
Iar, dacă norocul-
Arză-l focul,
Tot nu-ţi revine,
Fă altfel; cum crezi că-i mai bine;
Dar nu-l lăsa
Din preajma ta.
Pune-i la subsuori
flori
La cap basma de fată mare;
Iar la picioare
Unghii de babă
Slabă.
Unge-l cu unt de vacă stearpă.
Sufla-i în ureche apă
Luată-n miez de noapte
Din izvor sec.
Leagă-i capul zevzec
Cu cerc de butoi.
Freacă-i ridichea,
Cu-n căţel sau doi,
De usturoi.
Şi dacă tot nu te iubeşte,
Pune de-l beleşte,
Iar pielea lui,
Pune-o-n cui.
Să sufle vântu-n ea.
Dă-i la prânz să guste
Zeamă de lăcuste.
Şi dacă tot nu te iubeşte
lasă-l dracului
Că ş-aşa
Tot nu-ţi mai foloseşte.