timpul
nu prea contează
noaptea asta e ca oricare alta
mâine e un simplu mâine
probabil mă voi trezi
voi bea aceeaşi cafea amară
voi sta prea mult în faţa oglinzii
să decid cu ce mă îmbrac
mă voi bucura de mine
fără să fie ceva prea special în asta

scriu acum
pentru o fată de la mulţi kilometri distanţă
timpul ei se subţiază cu fiecare limbă băloasă de ceas
vorbele mele nu ating niciun nerv
nicio celulă bolnavă
nu au niciun sens pentru niciun plămân canceros

eu scriu şi departe parcă pierdută undeva
între noaptea asta gravă şi
un mâine incert
o fată decide singură câte guri de aer
să mai numere
parcă nu ar fi nimic special în asta