|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
Promo:
|
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Soacră, soacră...
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-22 | |
Ai foamea-n gât,micuțo... Ești prea grasă,
Atacă, parcă, turcii la Rovine, Când pleci la piață. Oh, ce zi frumoasă, Mă simt inviolabil fără tine... Cum să-ți rezist? La bancă facem rate, Să-ți cumperi camioane cu smântână, Dar, evident, eu le platesc pe toate, Sunt Făt Frumos? Tu, sigur, nu ești zână! Petrec mai toată ziua într-o cramă Și beau să uit de întâlnirea noastră, Din când în când vecini duios mă cheamă Să văd ce mai înfuleci la fereastră. Am dat pentru regimuri o avere, Degeaba, căci mănânci ca elefantu', Din vina ta, gigantică muiere, Mi-am scos la licitație trabantu'! Esti grasă, scumpo, ce mai tura vura, Mă-ntreb cine-ar putea să te dreseze, Dar în curând o să te dai de-a dura Pe preșul meu brodat cu piuneze. Văd multe filme horror.Nu mă sperii Ușor, nici chiar de tipele virgine, Însă mă simt ca șoricelul Jerry Când te arunci, ca în bazin, pe mine. Voi alerga, desculț, cu mâna ruptă, Afară, unde ninge și e crivăț, Înfrunt mai bine soarta mea abruptă Acolo...Nu în pat...Și împotriva-ți. Rămâi, indiscutabil, cea mai grasă Din turma-mi de oițe libertine, Vrei un sărut...Glumești?? Mai bine lasă! Mă simt inviolabil fara tine... Poezia parodiată: Mi-e imposibil fara tine de Adrian Paunescu Nici nu mai stiu daca erai frumoasa Si nici in ce culori iti sta mai bine, Stiu doar ca amintirea nu ma lasa Si ca mi-e imposibil fara tine. Vizionez femei nenumarate, Femei interesante ma mai suna, Dar rece si strain ma simt de toate Si nu ma vad cu ele impreuna. Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama, Care-a decurs din intalnirea noastra, Dar vechiul dor al dragostei ma cheama Si tu imi faci cu mana la fereastra. Subtile explicatii cui i-as cere? Tot prostul face pe interesantul Si-n condamnarea asta la tacere, Mai conversez de-a surda, cu neantul. Si cum sa transformam iubirea-n ura, De ce nu noi, ci solii sa lucreze, Si sa patam simtirea cea mai pura, Punand incendiul tot in paranteze? N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii, Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine, Dar eu te-am adorat fara criterii, Estet bolnav, al patimii depline. De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta, Te-am aparat de barfe si de crivat, Si dupa toata veghea ne-ntrerupta, Cedez numai in lupta impotriva-ti. Si totusi tu ai fost cea mai frumoasa, La mine-n brate iti fusese bine, Obsesia iubirii nu ma lasa Si-mi este imposibil fara tine.
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | ||||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare și confidențialitate