În faţă ziduri, în spate
Poduri. Fumegânde.

"Taci!"

Tăcere.
Metal pe metal, baionetă.
Copii nenăscuţi râzând din amintirea
Fotografiei spălăcite de lângă inimă,
Strângi din dinţi, miroase a cordită
Şi pământ reavăn;
Metru cu metru
Măsori cu unghii şi dinţi
Sânge şi frică de sălbăticiune încolţită...
Arde pământul, Doamne!
Suflete şi trupuri de-a valma,
Fumegând la cer
De ne-am întoarce ploaie
Pe buzele celor prăvăliţi între linii.

Pe coate şi pe burtă,
Fii de căţea, urlă sergentul
Capul jos! daca vrei să te întorci acasă
Capul jos! şi marş înainte!

* * *

Nu mi-a cerut nimeni să îl privesc în ochi
În ziua aceea, când l-au adus pe targă
La salonul şase, spitalul de statistici,
Numărul treimiiosutăşaptezecişipatru,
Douazecişinouă la sută şanse,
Repetând la infinit acelaşi nume.



Rotterdam, 17 august 2007