Dumnezeu a plamadit barbatul
Din tot ce a crezut ca-i bine
Dar nu putea sa-l lase singur
Si atunci creatu-tea pe tine

De multe ori in vrajba lor
Barbatii au femeia
Si uita ca de fapt e orgoliul
Care din ei sa aiba cheia

La sufletu-ti curat
Putin stiu care - i magaierea
Si cad adesea in pacat
Stivind cu vorbele placerea

Chiar flori aduse-n dar
Dupa o vorba patimasa
Nu pot sa mai panseze rana
Creata in inima-ti gingasa

Si soarele cu a sa raza
Nu poate sa aline
Durerea ce adesea
Salasluieste-n tine

Incerc din vorbe dulci sa-ti pun
E greu sa fii neanvinsa
Sa mergi mereu pe acelasi drum
Cu ei fara sa fii atinsa

O vorba, o privire,
Un gand , O ironie
Si toate cele pentru ce
Pentru ca esti femeie ?

Ce vrut-a Dumnezeu atunci
Cand te-a creat pe tine?
Sa fii un partener sau DOAR O jucarie ?
Cui foloseste jucaria ? Pentru cine?

De-ar sti ce pierd
Ar cantari orice gest, orice cuvant
Ca niciodata sa nu strice
Cel mai frumos lucru creat de Domnul pe pamant.