feriți-mă de versuri

ca de alcool fierbinte
cerul e un butoi din esență de dud
lumea ideilor nu e deloc înaltă
eu sunt prea scund
pentru orice colectiv imaginar

claie de stele
furca lunii siripește praful dintre ele

apa de la veneția sparge chinta la popă
- mână moartă ești fă europă!
d-ăștia ca tine angajau ăi bătrâni la vite cu ziua
dintre doi ăla mai prost se punea piua

ridicând nori de praf
vecinul lor – accidentalul - își reazemă
chopperul cromat de gardul din sârmă ghimpată
- vecine! n-ai?
să-mi dai și mie o bătrână-mprumut
- ți-o dau nană degeaba dacă mi-o dai pe europa
s-o plimb

- du-te fa uite mă trag colo sub crin să-mă-ntind
dar să stai cuminte că te prind

și s-așeza
cu mâinile în poală cu degetele împletite parc-a frig

alți nori de praf.... – se-ndepărta fătuca –
dar eu sunt boul poeziei
cum s-o strig

danseaz-acoperișuri cu fuste de făclie
iar talpa casei poartă adidași
un lung sobor de preoți cu ochelari de soare
se urcă-n rata care pleacă la oraș