Soarele nu a murit- călătorește
De la un umăr la celălalt al bețivului.

Heraldică a derizoriului,
Clatină coroana de prinț
În care își are sălaș un corb furios
Pe nălucile peștilor din păr.

Se desprinde ca dintr-o catapultă-
De pe frunte luminează curtea interioară
Cu monștri: capete mici de sfoară,
Tufe de plastic, șoareci de bronz-
Desene animate cronologic pe zidul din spate.

Stinge furtuna din piept și
Se îngroapă cu fața în palme.

Iese în unghiul drept al cotului
Unde e locul mai larg
Și aprinde spirtul vărsat.

Dintre flăcări îi joacă sub pleoape
Balerine cu torsuri electrice-
Femei inflamante se încolăcesc șerpește
În aerul încărcat cu alcooluri.

Din gură se preling vorbe sângerii
Pe lângă unicul dinte.

Aici e târziul devreme:
Unde clipele se răspândesc în evantai
Ca un pluton de infanterie
În mărăcinii câmpurilor sentimentale.

Sub ochii moi ca două gălbenușuri,
Măștile supurează ca niște latrine.
În urechi, greieri concilianți
Manevrează liniștea.
.