neprefacuta intalneam rotile privirii tale
ma desfaceam in doua drumuri si pasii ti-i alungam mereu de pe unul pe celalalt
ca sa nu ma gasesti niciodata, dar atat de neprefacuta
in fata ochiului tau ce se imbulzea
printre atatea priviri moarte sa vada cum
descarnam si eu carnea diminetilor/ dintre hotararile seminte ce nu incolteau niciodata
se ivea totusi o floare ca o tacere
si nici o intamplare nu ajungea intreaga
cand ma priveai asa
atat de neprafacuta mangaiam umbrele cautaturii tale
pana in nodul ruginiu al ploilor din nord
iar acrobatii unui circ banal intrezareau prin sarme
plasa de siguranta a altor salturi
celor de maine si de poimaine
in care nu vor cobora decat pielitele uscate ale
zambetelor lor de cabotini incercati

daca din privirea ta se vor mai mazgali semne pe gandul meu
poate doar atunci ma voi preface
(in graba unui paragraf tarziu)
ca atunci, in ziua aceea cu soare
cand te nasteam nehotarata