Mă gândesc la tine în seara asta, Walt Whitman, pentru că
m-am plimbat pe trotuare, pe sub copaci, cu o teribilă durere
de cap, stingher, contemplând luna plină
În oboseala mea flămândă, şi târguind mereu imagini, am
intrat în supermarketul de fructe, luminat cu neon
amintindu-mi enumerările tale
Ce piersici şi ce penumbre! Familii întregi cumpărând
noaptea! Pasaje pline de soţi! soţi în avocados, copilaşi în
tomate - şi tu, Garcia Lorca, ce căutai acolo printre pepenii verzi?

Te-am văzut, Walt Whitman, fără copii, singuratic mâncău
bătrân, căutând printre alimentele din frigider şi uitându-te
la băieţii de la coloniale
Te-am auzit punând fiecăruia întrebări (Cine a tăiat cotletele
de porc? Ce preţ au bananele? Eşti înger al meu?).
Am hoinărit printre şi-n afara stocului de bidoane urmărindu-te
şi mergând în imaginaţia mea spre detectivul depozitului.
Am mers împreună, cu paşi mari pe coridoarele
lungi, în solitara noastră închipuire, gustând din anghinare
dijmuind delicatesele glasate, fără a trece vreodată pe la casă
Încotro mergem, Walt Whitman? Uşile se închid peste
un ceas. Ce cale indică barba ta în seara asta?
(Îţi pipăi cartea şi mă gândesc la Odiseea noastră din
supermarket şi îmi dau seama că bat câmpii.)
Ne vom plimba toată noaptea pe străzile pustii? Copacii
adaugă umbră lângă umbră, luminile se sting în case, iar
noi doi vom fi singuri
Colinda-vom visând la pierduta Americă, dragostea stinsă
automobile albastre pe şosele asfaltate, în drum spre căsuţa
noastră tăcută?

Oh, scumpe tată, barbă sură, bătrân singuratic, profet
al curajului, cum era America atunci când Caron a părăsit
luntrea lopătând cu prăjina iar tu ai ieşit pe malul fumegând
privind cum barca dispare în apele negre ale Letei?

Traducere de Virgil Teodorescu şi Petronela Negoşanu