A nins peste păduri, copacii tremură întruna,
Unii plâng, alții zâmbesc – de dorul nostru!
Le lipsim, prezența noastră le-a făcut bine,
Au putut respira aerul tinereții noastre!

Ne-au privit, ne zâmbeam întruna și ei ne păzeau,
Ne păzeau de vremurile grele, de capcanele vieții,
Iar noi, noi doi, de mână, alergam prin zăpada tinereții,
Printre prietenii noștri, copacii, care dansau!

Dansau cu noi, era un joc al naturii,
Un joc în care noi doi suntem în rolul principal,
Tu prințesa pădurii, stăpâna sufletului meu,
Iar eu, prințul care pe tine te va iubi mereu!

Suntem un suflet, două inimi și 4 ochi,
Dar sufletul contează căci dragostea ne unește,
Ne leagă într-o veșnica armură de iubire,
Un colier ce nu-l va putea distruge nimeni!

Sunt eu, ești tu, suntem amândoi un suflet,
Ne zâmbim, ne privim, gândim împreună un vis măreț –
Doar noi doi între copaci- ai noștri prieteni,
Cei care ne-au unit într-o zi de Martie!

Andrei Comăneșteanul, 06.03.2006