A nins peste păduri, copacii tremură întruna,
Unii plâng, alţii zâmbesc – de dorul nostru!
Le lipsim, prezenţa noastră le-a făcut bine,
Au putut respira aerul tinereţii noastre!

Ne-au privit, ne zâmbeam întruna şi ei ne păzeau,
Ne păzeau de vremurile grele, de capcanele vieţii,
Iar noi, noi doi, de mână, alergam prin zăpada tinereţii,
Printre prietenii noştri, copacii, care dansau!

Dansau cu noi, era un joc al naturii,
Un joc în care noi doi suntem în rolul principal,
Tu prinţesa pădurii, stăpâna sufletului meu,
Iar eu, prinţul care pe tine te va iubi mereu!

Suntem un suflet, două inimi şi 4 ochi,
Dar sufletul contează căci dragostea ne uneşte,
Ne leagă într-o veşnica armură de iubire,
Un colier ce nu-l va putea distruge nimeni!

Sunt eu, eşti tu, suntem amândoi un suflet,
Ne zâmbim, ne privim, gândim împreună un vis măreţ –
Doar noi doi între copaci- ai noştri prieteni,
Cei care ne-au unit într-o zi de Martie!

Andrei Comăneşteanul, 06.03.2006