Uneori amintirile sunt atat de insistente
incat ne supara chiar si ganguritul lor
din ciocul porumbelului rasarit pe pervaz
si tremurul florii incercand sa ne mangaie tristetile ,
cariatide din gandul uitat ieri intr-o calimara
ne sustin umbra ratacita fugar dincolo de inima
ar vrea pulsul din noi sa-i prinda ritmul
dar se pierde prea des in zumzete stradale
si-n astenii de primavara amare
de parca timpul s-ar fi lasat cu zarile sale
vinovat peste noi si n-ar avea altceva de facut
decat sa ne scuture simturile efeminate
iar secundele sale ar avea datoria sa ne aduca
aceleasi amintiri prafuite , pe care cu emotie
le asteptam sa ne intunece desprimavarirea
canta busuiocul aproape iar noi ne scufundam
in soaptele vechilor ganduri repetate la
infinit in ticaitul inimilor mostenite !

din noi apare uneori umbra sufletului , ca o prelungire
a amintirii despre fericire , dar e doar umbra...