… spre vârful piramidei,
printre tot felul de experienþe din trenurile care sosesc în gãri,
spre alte începuturi aruncate vremelnic în fugã de pe peroane,
departe de a fi legatã de trecut cu un lanþ al slãbiciunilor,
departe de inconºtienþa impulsurilor asumate spontan,
mai departe cu fiinþa de mânã, tot mai departe,
pânã când ºi gândul mã amânã, ºi inima mã îngânã
eliberându-mã de trecutul pustiit prin depãºirea lui.
... scarã cu scarã, pânã în vârf ca un Sisif modern ce sunt,
cu transpiraþia ºiroindu-mi pe spatele arzând de biciul orelor
ºi pe frunte, printre ochii înroºiþi de atâtea priviri arse înspre depãrtãri,
urc când greu, când încet ºi furia vârstei mã absoarbe cu totul.
Mã mai opresc, mai arunc o privire din gheaþa drumului ºi acolo sus
pare sã fie ºi cerul îndepãrtat ºi totuºi, aproape iar albastrul tare crud ...
... însãºi urcarea începe sã mã învioreze,
oboseala sã-mi disparã încetul cu încetul
de pe ambalajul vârstei fabricate printre rujuri ºi rimeluri,
când mã trezesc faþã-n faþã cu viitorul
ºi destinul mã biciuieºte zdravãn în nesimþirea semnelor.