Pe-o vorbă, doar, un bâlci ţi-am adunat
Cu doi ţigani plângând la ocarină,
Râdeai cu ei, desculţă, balerină
Şi-n palmă, tu, Morgană, pluteşti cu-adevărat.

Pe-o vorbă, doar, un bâlci ţi-am adunat,
Ciulini aş vrea ca vorbele să-mi fie,
Să mân cu ei o-ntreagă herghelie,
Talanţi de-argint bătuţi...pe-un suspinat.

Plăcinte-n bâlci dospeacă-n aluat,
Metaforă legată-n coadă tuciurie,
Cuvântul tău propteşte-o ‘ntreagă poezie,
Pe-o vorbă, un volum, povară să-mi fi dat.

Din bâlci buchet de flori pe fodre-ai adunat,
Iar şoapta lor ţi-ai luat-o-n piept cămaşă,
Sunt roibul tău, tu fi a mea cravaşă,
Să schimbi galopu-n trap, băiatul în bărbat.