am să iubesc mereu verbul a fi
mă trezesc conjugându-l șoptit cu o linguriță de miere
și una cu nisip colorat (în locul desinenței)
iar totul scrâșnește în moleculele mele afone
acum indigo
îmi încep diminețile cu mișcări circulare de șolduri
împrejur, aerul se sparge în inele de sticlă
ca și cum aș privi printr-un ochean magic
din cioburi roșii, galbene, albastre
văd oamenii multicolor
cu sufletul la gură
alerg în jurul lor, printre imagini întoarse
și sunt frumoasă
așa, înaltă, ca o coloana de fildeș
îmi umezesc buzele în privirile zemoase
ale unor bărbați siamezi
într-un târziu, mă opresc la taraba
unde se vând baloane de săpun
îmi aleg unul cu miros de floare de nu-mă-uita
mă arcuiesc paralel cu zâmbetul lunii
e noapte
mereu aceeași noapte tăcută
inspir si mă ascund încet la periferia salcâmilor
jucând de-a v-ați îndrăgostitelea cu umbrele