Se umflă buzunarul de marele vânt al lipsei.
În rest stofa fină a emoției.
De ce spuneți atunci, că umblu dezbrăcat
printre mașinile de asfaltat orice
și chemați sectoristul să mă poftească
afară din secol?
Ronțăirea firului de iarbă e incest?
E indecentă înfiorarea?
Se rușinează de mine sistemele de înfulecat, se
dereglează cu iscodirea esențelor?
Să fiu chiar balaurul din poveștile cu feți
intestinali, trași prin inelul făgăduinței,
cu care vă adumbriți copiii?
Dar sensurile pe care le iau de la cina voastră de
taină nu modifică gustul mâncării.Stați degeaba cu
zăvoarele trase.Nu aspir la negrul de sub unghii.
Nu vă faceți griji, concurența-i exclusă.
Poftă mare și fie-vă contul ușor de greutatea
zerourilor și harnică burta să le poată duce.
Și eu pe lângă, de la Institutul de Observare
Antologică.