Din piatră-ntrupată, din lut,
Privesc în jur fericirea,
Aș vrea să cobor, aș vrea să ascult
Cum ploaia îmi udă trăirea.

Piatră măcinată de gânduri
Și stea luminată de dor –
Am scris sângeriu niște rânduri
Înainte să plâng și să mor.

Aș fi vrut să respir din iubire,
Aș fi vrut parfum să adun,
Am rămas cu-o simpl-amintire,
Am rămas singură-n drum.

Nu pot, nu vreau, nu accept
Din timp să m-aleg cu-o secundă.
Te vreau și încă te-aștept
Să-mi alini o trăire, o undă.

Sculptorul meu m-a uitat
Și stau la răscruce, cu-o pană în mână,
Scriind de iubire, de zei, de păcat,
Alunecând pe soclu-ntr-o rână.

Nisipul uitării l-am presărat
Peste trup, suflet și minte.
De tine, însă, tot n-am uitat
Și simt în versuri, și simt în cuvinte.

Adăposturi în piatră o mie,
Adăposturi în vis –
Preludiu la veșnicie,
Cer și abis…



Julia Kretsch
22 februarie 2006
București