ațin căutăturii razei inima
când obosește soarele își odihnește
fruntea pe ea
mi se încălzește sângele
venele de hârtie
incendiază cimitirul-librărie

vă dau această carte pe nimic
mai mult
îi voi plăti o rentă de cuvinte
oricărui critic care minte
că a însuflețit un viu fără scăpare

aceste palme v-au servit la masă
aceleași palme aromate-n vas
hrăniți-vă
mai flămânzesc doar azi
întru sătuii ce-și aduc aminte

e foamete!
risipă... modă... – foame!
prea mulți bucatele gătesc la fel
schilavului
flămândului cățel
i-au pus castronul după lanț
un deget

iau degetul măsurii
îl mănânc
măsura însăși cade gurii pradă
abia atunci – sătul – adorm
visez
o lume-n care orbii mor să vadă