Am vaga senzatie ca ceva
Va fi: un cataclism boreal
De mari proporții:aurorele vor veni peste noi
Precum broastele țestoase
Și nu vom mai putea respira
De atâta curcubee ce ne vor sparge timpanele.
Doar tăntălăul de soare
Își va vâri razele blege
În câte o recoltă spășită
Care n-a avut de ales între sămânța obraznică
Ce-a stropșit-o din pământ
Și ploaia binefăcătoare
Care nu era de meteoriți...
Se pare că până și copilul ăla diform
Care se lovea cu craniul de pereți
Pentru că nu-și putea da palme
Neavând mâini,
S-a târât cu picioarele sale
Cartilaginoase
Până la marginea pământului
Crezând că va fi curcubizat.
Dar s-a înșelat;
era prea urât pentru splendoarea borealului
Aurora nu e pentru hidoși,
Ei sunt lepra și răul,
Cerul e pentru frumoși-
- Așa scria pe prima treaptă
A scării care urca bine-mersi,
Lent, fără hopuri
Spre DUMNEZEU.