in cautarea muzei pierdute,
inspiratia imi dizolva buricele
fanteziei moi
in profund inegale cuvinte,
vrea rime perfecte,inhaleaza noroi,
in pernele gandului ca o tarfa:

'Madame Bovary c'est moi,
(spleen tuberculos cu nuante maro)
citeste-mi din monsieur boileau
doar primul verset
cu buza de plumb
tremurandu-ti discret...
pe culmea Parnasului usor etcetera
Madame BOvary c'est moi'

ma intorc izbavit
si nu mai e timp de nimicuri,
fierb zei rastigniti in ibricuri,
Pegas isi infoaie coamele invoalte
si poeti de creta se sinucid in halte
parcandu-si pe fularele iubitelor umbra
de Murano a gandului lor neterminat
in cuvinte...