poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 40582 .



Rică
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Miron-Radu_Paraschivescu ]

2006-01-17  |     |  Înscris în bibliotecă de serban georgescu



Bate-un vânt pe ulicioară
peste inima amară,
bate-un vânt prin țigănie
peste inima pustie,
vânt ușor de primăvară
cu parfum de domnișoară.
Treci vântule fără teamă
că nu te mai bagă-n seamă
nici-o pirandă-mpudrată
cu buzele de mușcată!
Poci, tu vântule, să treci,
că focul lor n-o să-l seci
și nici lacrămile lor
după Rică din Obor!
Îl făceau toți zurbagiu,
dar altul ca el nu știu:
ăl mai prima barbugiu,
cuțitar, caramangiu,
ca un fante de spatiu.
Că nu era nici o fată
de el neamurezată,
nici nevastă cu bărbat
să nu-l fi râvnit la pat.
Și-avea ochii de migdale
de cătau la el cu jale,
și-avea ghiersul cântător
de cătau la el cu dor,
Rică - fante de Obor.

Când trecea prin cartier,
avea pasul de boier,
legănat și nepripit
unde se știa iubit.

De se lăsa cu bătaie
(că avea dușmani o droaie!),
atunci o făcea de oaie,
că până să scoți cuțitul,
el îți și lua piuitul.

N-avea pe lume păreche:
purta cercel la ureche
și-avea degetu-nflorat
c-o piatră de matostat.

Noaptea, când venea matol,
zicea din gură, domol,
ca un vânt care se duce
în inimă, s-o usuce,
ca steaua tremurătoare
de clipește-n bolta mare.

Uite-l, ăsta era Rică:
el de nimeni n-avea frică,
de nimeni nu se ferea,
cât este lumea de rea!

Și cum venea într-o seară
senină, de primăvară,
un țigan mai mărunțel
se tot da pe lângă el:
- "Dă, bă Rică, o țigare!"
Când căta prin buzunare,
parșivul, cu mâna scurtă,
i-a băgat cuțitu-n burtă.
Rică s-a-ndoit nițel
da' l-a muclit pe mișel
de-a sunat și baba-n el.

Văicăreală mare-n stradă,
au dat toți buluc, grămadă:
sângele-i curgea șiroi
ca apa dintr-un butoi.
Toată partea muierească
a sărit să-l oblojească,
dar el nu vroia deloc;
se ținea doar de mijloc
și și-a pus o barză-n cioc,
a aprins-o și-a zâmbit:
- "Ce-o să mor dintr-un cuțit?"
Pân' vin ăi de la Salvare,
mai poci să trag o țigare!"
Așa era Rică - tare.

Se cruceau țiganii toți,
(mardeiași, giolari și hoți)
și țigăncile-nlemnite
se tânguiau pe șoptite.
Aoleo, ce n-ar fi dat
să-l vază pe Rică lat;
dar el, drept ca pălimarul,
își ținea doar brăcinarul
cu o mână, apăsat
și umbla în lung și-n lat
Rică - fante-njunghiat.

Ieșea luna dintr-un nor
roșie ca un bujor
și bătea un vânt de seară
subțirel, pe ulicioară
ca un plânset în suspine.

Dar Salvarea nu mai vine...

Rică s-a lăsat pe vine
și s-a-ntins pe îndelete
rezimat de un părete.

Craii toți, de bucurie,
se făceau că îl îmbie:
- "Spune bă, tot te mai doare?"
El tăcea cu ochii-n zare.
- "Vrei Rică, să joci barbutu?"
Dar el tot făcea pe mutul.
Una, cum dădea să-l frece,
a țipat - că era rece!
Și când a sosit Salvarea
din el mai ardea... țigarea.

Bate vânt, lacrimă pică
după inima voinică!
Plânge-l inimă amară
că s-a dus în primăvară
ca o apă d-a ușoară
și ca fumul de țigară!

Cântă-l ghiers și du-l departe
pe Rică - fante de Moarte!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!