Dumnezeu se juca o data cu o bucata de lut.
A modelat întâi un prunc.
Si ce frumos era în simplitatea lui.
Dar nu era perfect.
L-a stricat si l-a facut copil.
Si ce încântator era în naivitatea lui.
Dar nu era perfect.
Apoi s-a gândit sa faca din el un tânar.
Si ce “plin de viata” era în el.
Dar nu era perfect.
Dupa ce a mai muncit putin la el,
S-a ivit un om matur.
Si ce serios era în postura lui de om matur.
Dar nu era perfect.
Atunci rabdator a mai facut o încercare,
Si l-a facut batrân.
Dar lutul era aproape întarit
Si nu era perfect.
Mai încercând o data sa faca ceva bun din el,
Lutul întarit s-a spart.
Tocmai acuma când era perfect.