Scriu...din suflet!

nu scriu frumos, dar e din suflet,
nu mint, ci cânt natura în cuvinte,
omit doar supărarea din iubire
şi chiar vârtejul provocat de tine...

eu scriu cu sufletul şi mintea rătăcită printre stele,
doar cu migdale şi priviri necunoscute,
alerg cuvintele în goana minţii
şi poposesc mereu pe tărâmul iubirii.

dar scriu, şi nu în ciuda vremii,
eu nu evoc doar timpul tinereţii
nemaiştiind esenţa vieţii,
ci eu arunc cuvintele în versuri...

nu e o piaţă arta de a scrie,
este un drept al celui ce iubeşte,
o vorbă regăsită în natură,
un zâmbet potrivit de-a mea aliură.

iar pentru cei ce vor citi a mele versuri,
evoc şi dragostea ce-o am pentru a scrie,
arunc cerneala în dulceaţa vieţii
şi strâng apoi şi rodul infinit al vieţii ei...