Ajuns prea devreme am stat aşteptându-te pe tine în marginea şoselei –
Până şi maşinile vorbeau despre durerea sufletului meu,
Timpul trist mă privea şi nu-nţelegea de ce e aşa dragostea -
Iar dragostea mă vedea prea abătut şi-ar fi vrut să nu existe!

Eu mă uitam pierdut în zare după tine,
Alergam ochii peste dealuri sperând că te revăd mai repede,
Sufletul în aşteptarea ta tremura parcă de frig –
Dar în adâncul inimii ştiam că este vorba doar de trac.

Am colindat toate văile cu privirea, toate maşinile mă priveau râzând,
Eu tremuram de dorul tău, doream nespus de mult o revedere,
Doream un chip drag mie să-l revăd, să pot să mai trăiesc zâmbind,
S-ajung să dăruiesc iubire – iubirea ce de-atâta timp aştepta liberare!

....................................................

Şi-am aşteptat cu drag, tu-ai revenit zâmbind,
M-ai ajutat să mă ridic şi să fiu iar fericit,
Să iţi zâmbesc, să plâng, să pot să iţi vorbesc,
M-ai ajutat enorm – şi am simţit că sunt din nou iubit!

Apoi iar ai plecat – în depărtare te-ai pierdut,
Eu am rămas pustiit de timp, de vreme şi durere,
Am pierdut din nou acel chip ce-am tot iubit,
Acea privire sfântă ce încă-mi pare-a fi fericire!!!

......................................................

Şi-acum aştept, cu drag, să iţi revăd surâsul,
Să simt din nou cum tu respiri în braţele-mi,
S-aud cum sufletu-ţi se zbate lâng-al meu trup,
Să vreau, să pot, să te sărut cu drag!!!