rock
sunet , izgonindu-ma in unghiul oprit
nici o farama de loc , nu mai este in mine de atat spleen
din coarde atinse cu nerv , sunet ce ma impinge -
pustiului iarasi ma dau serv - nu mai este loc in inima mea
de-as canta eu
de-as canta eu, pe un ochi de rubin
aprins
pe un deal , unde nu ma mai poate ajunge
eu rostogolindu-ma, nici macar ecoul
moartea cu numele meu intre palmele caus, mi-ar cere s-o adorm, lin

apoi untr-un creuzet croit din zorii, ultimi dealtfel, ar freca ce mai ramane
din strangulatul meu nume , uitandu-mi cel putin o silaba
oarba, mi-ar cere sa-i ascut macar un pic coasa, cu acel tipat imploziv
naiv , eu , credul, ca-n iubire
imi trec singur grumazul pe lama

rock , spleen, inima noua- nou si venin
ma taraie secundarul, cu lantul de gat, nu mai cant, nu mai sunt - nici ecoul
nu ma mai poate ajunge
dorul, prostia, uitarea, securea, iubirea, amin...