poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3141 .



toamna trista
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mihai Miro ]

2005-12-21  |     | 



E vremea zilelor cu ceață,
În care soarele apare tot mai rar.
Mă scol mai obosit în fiecare dimineață.
E toamnă! și-s pensionar.

Copacii toți s-au dezbrăcat,
Natura parcă s-a oprit din viață,
E câmpul gol și e brumat,
E toamnă ! și e dimineață.

E lumea tot mai bulversată,
Se ceartă oamenii cu câinii la gunoi,
Și atmosfera este încărcată.
E toamnă ! și-i noroi.

E viața scumpă și e grea,
Spitalele sunt tot mai căutate,
Și nimeni să trăiască nu mai vrea.
E toamnă ! și e nedreptate.

A dispărut speranța și țara-i dezbinată,
Bisericile sunt prădate de tâlhari,
Se-mpușcă tinerii-n armată.
E toamnă ! și nu sunt bani.

Proxenetismul e acum în floare,
”Artiștii” pe scene se dezbracă,
Pudoarea-ncetul cu încetul moare.
E toamnă ! și lumea e săracă.

Sărac e sufletul din noi
Și viața noastră a devenit blestem,
S-așteaptă Judecata de Apoi.
E toamnă ! oare mai suntem?

Societatea-i putredă și imorală,
Părinții-i agresează pe copii,
Cei răi părinții și-i omoară.
E toamnă ! e anul două mii.

Omenirea și-a ieșit din minți,
Nu avem preoți pentru fiecare sat,
S-ascultă “telefoanele fierbinți”.
E toamnă ! și-i păcat.

Trădătorii au devenit eroi,
Pacepa-i ”cetățean de-onoare”
Morții se transformă în strigoi.
E toamnă ! și-n lume-i teroare.

Necinstea a ajuns virtute,
Corupția peste tot se-ntinde,
Din șes și până-n vârf de munte.
E toamnă ! și n-avem merinde.

Ziarele sunt pline de vulgarități,
La tv vezi numai sex și violență,
Prostituatele și homosexualii sunt priorități,
E toamnă ! și multă indolență.

Copii noștri sunt sacrificați,
Și transformați în bănci de-organe,
Ei sunt măcelăriți, nu înfiați.
E toamnă ! fie-Þi milă, Doamne!

La școli merg numai cei bogați,
Ceilalți n-au nici o perspectivă,
Statutul lor va fi de slugi și de argați.
E toamnă ! și lumea-i în derivă.

Disperații în piețe își dau foc,
Bogații organizează “baluri de cristal”
Săracii se aruncă de pe bloc.
E toamnă ! și totul e real.

Se omoară frații pentru-o palmă de pământ,
Căsătoriții cei mai mulți se divorțează,
Se fură crucile de pe mormânt.
E toamnă ! și lumea delirează.

Întreg pământul e sub Anticrist,
Așa cum scrie în Scriptură,
Și tot ce vede Dumnezeu e trist.
E toamnă ! și foarte multă ură.

E necuratul peste tot,
Sataniștii petrec prin cimitire,
Stindard le e capul de mort.
E toamnă ! și multă nesimțire.

E plină lumea de nemernici,
Părinții sunt lăsați pe drumuri
Și plâng icoanele-n biserici.
E toamnă ! și apele sunt tulburi.

Cei oropsiți canalele-și împart,
Și nasc copii ca șobolanii,
Au ochii triști și suflă-n pungi cu-aurolac.
E toamnă ! și-s bogați țiganii.

Sunt multe dări și-s tot mai grele,
Mereu apare câte-un prinț sau câte-un rege,
De la Hohenzollern și până la manele.
E toamnă ! și e fărădelege.

Avem chiar și un împărat,
Cu straie de argint și cu coroană,
E urâcios, incult și agramat.
E toamnă ! și tot mai mulți ne cer pomană.

Suntem europeni de când ne știm,
Aici ne-am format și am trăit ca neam,
Credința noastră-i de popor creștin.
E toamnă ! și toți ne dau câte un blam.

Găsești români aproape peste tot,
Cu ei se face comerț de carne vie,
Mulți pleacă și nu se mai întorc.
E toamnă ! și-o nouă formă de sclavie.

Acum în țară sunt stăpâni străinii,
Am devenit popor de cerșetori
Și tot ce-i bun ne iau vecinii.
E toamnă ! poți să mori.

E coadă permanentă-n farmacii,
Sunt tot mai multe cruci în țintirim,
Acum cei morți îi jeluiesc pe vii.
E toamnă ! și murim.

E viitorul tot mai nesigur ,
Deși de felul meu sunt optimist,
Mă simt străin și singur.
E toamnă ! și sunt trist.

De teama de a nu vă face rău,
Deși nu am terminat de spus,
Vă las cu Bunul Dumnezeu,
E toamnă ! și soarele a apus.





.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!