doar gândurile mă dor şi rănile măresc durerea de-o viaţă,
nu ştiu ce-i cu mine, încerc, dar făr’ de izbândă
aş vrea să uit, să zbor departe-n lume
dar dragostea mi-atinge şi inima din mine!!!

e iarnă şi sufletul îmi cerne amintirea
şi cerul aduce cu dânsul lacrimi amare,
le-aruncă într-una, dar făr de valoare…
eu sunt iarăşi trist şi – iarăşi o pată!!!

şi ninge întruna şi viaţa-mi se vrea alta
dar vântul iar bate, şi bate şi-n suflet…
oceanul din mine se-ncruntă şi zbiară –
şi-ncepe furtuna cu mine-n deşert...

dar tot ce începe are şi-un sfârşit,
şi viaţa-mi e iarăşi cu rost şi folos,
eu înger să fiu aş vrea şi chiar încerc –
şi totuşi sunt om şi trebuie să trăiesc!!! (a trăi – a accepta tot ce se întâmplă).