La trezirea din somn,privesc cearceaful alb,
radioul negru,veioza
aprinsă.
Cam aşa trebuie să se fi simţit
Buddha înainte de a fi cunoscut
lumea.
Tu însă,aşezată în fotoliu în poziţia
în care te poţi gândi cel mai bine,tot
mai crezi că viaţa ar putea fi frumoasă
şi că înţelepciunea iubirii
te poate salva de orice.
Şi,deodată,linişte deplină:melcii
aşteaptă să treacă şi mileniul doi.
Un ţânţar zboară pe lângă aceste rânduri.
Cred că le înţelege cu mult mai bine
decât mine,poate aproape cum
savurezi tu "Bucuria" lui Ungaretti.
Şi poate eşti într-adevăr fericită.
Eu,însă, ştiu că viaţa mea n-a
început nici în această seară şi că
mâine voi fi cel mai viu dintre morţi
şi cel mai mort dintre cei care încă
mai speră că sunt vii.