cu cele șase aripi ale sale
acoperindu-și fața și zburând
pe-a cerului senin înaltă cale
un serafim mi se arată-n gând

purta în mână bobul de cărbune
și jar de gura mea a apropiat
iar eu uimit de-o astfel de minune
mă simt făr`de păcate și curat

și mă apropie de dumnezeire
cu crezul înfocat, clocotitor
scăpat mă simt acum de la pieire
și viața o privesc încrezător

a desființat prin asta serafimul
obstacolul tenebrelor din mine
și simt cum mă cuprine-acum sublimul
luminii izvorâte de la Tine