Dulceață de coarne

Ultima zi n-a mai găsit cu rost să se-ascundă,
trupul său gol clipocea către geamuri ușor speriat,
cearșaful în dungi dădea peste margini, legănându-se beat,
ca și pânza unei corăbii pe o mare mai scundă.

Mi s-a rupt, mi-amintesc, și o unghie în ziua aceea;
desigur, trebuia să se-ntâmple și asta, nimic neașteptat,
decât poate doar soarele-acela greu și-afumat,
ce mă purtase spre tine șoptind, arătându-ți: "Iată, femeia..."

Zdrobiți, aruncați către două margini de pat, înduram
ceasul morți în zori, definitiv, și, poate ,"oleacă" boem...
Ce urâți, cât de grei și de singuri, Doamne, eram!

Piranii, regretele ne roseseră barca până la carne...
Ia-ți, Solomoane, tot ce-i al tău înapoi: un poem,
cu titlul "Adulter" și textul "Dulceață de coarne".