Aș pătrunde în fluviul venelor tale,
să mă scald în sângele tău…
Să alerg în misterul ochilor tăi
prin labirinturi de abstracte lumini
să înțeleg pentru o clipă, eternitatea.
Aș pătrunde în puritatea
lacrimii tale nenăscute încă,
să mă întind în așternutul viselor tale,
m-aș pierde în infinitul ființei tale
pentru secunda edenică
a senzației de vărsare în gândurile tale
prin nesfârșite cascade de stele căzătoare.
Când seara se pregătește
să îngenuncheze peste dealuri,
cu destrămarea adierilor în vânt
se scurg zorii între genele timpului
cu timpul turtit între piepturile noastre
iar ora, lovită, s-a spart în minute,
noi bătând în aceeași secundă.
Astrul zilei și-a topit razele peste noi,
căzând spulberat pentru ca noaptea
să ne aparțină pentru totdeauna.
Prin amurgul privirii tale se topesc
ultimii nori roșiatici din palmele-mi de foc.