Univers paralel





Trăire ciudată, de vis inchipuit
mi-a halucinat ochii diformi
de durerea din piele cu ace de-argint
invăluit de mirosul lucid de sub ulmi.

Imi construiesc viitorul în aer cu mâna
simțirea trudește în sfarșit la repaos
se odihnește cu oaia si ciobanul la stâna
ce-n pajiștea cerului se-nfiripă din haos.

Fire de iarbă fruntea-mi încruntă
rece prundiș simt sub picioare,
se afundă-n uitare materia măruntă
de dincolo privesc peste umăr și doare.

Cu ochii închiși vad tot ce se mișcă
vântul mă zgârie în zboru-mi static
duce departe idei ce mă mușcă,
cuvântul mă-nșală precum albul arctic.