Cad frunzele din plopii cu grădină
iar vântul le culege cu nesaț
din așteptare-n colțuri de lumină,
gonind nebun cu umbrele la braț.

Se închină amar plopii cu gradină
Sub apăsări ce nasc neîncetat,
noi ramuri fără frunze ce se-nchină
sub masca timpului ce le-a crestat.

Adorm curând toți plopii cu grădină,
înfipți în în dulcele pământ,